Producția de plăci electronice evoluează, ca multe alte domenii, cu o orientare tot mai pronunțată spre hic et nunc: aici și acum!
Potrivit Assodel, care analizează noutățile pentru companiile EMS, capacitatea de a fi reziliente este una dintre principalele provocări ale viitorului.
Nevoile clienților se apropie tot mai mult de tendințele tipice lumii distribuției: forecast-uri tot mai orientative, cereri de devansare sub lead time-urile convenite, revizii și oferte „de azi pentru azi”.
Toate aceste fenomene au în comun cererea pieței pentru o mai mare viteză de reacție, pe lângă o capacitate de adaptare mai mult decât excelentă. Ambele provocări sunt cotidianul departamentelor de achiziții și de vânzări din sector, nevoite să actualizeze constant, să refacă iar și iar, sistemele informatice, mutând termene și generând cantități uriașe de e-mailuri și telefoane ca să-i mulțumească pe toți. Totul pare urgent, totul pare important.
Gestionarea acestei probleme în regim de urgență are consecințe serioase atât asupra muncii operaționale (cum am mai spus: e-mailuri, apeluri, modificări în sistem etc.), cât și asupra producției. Nevoită să țină tot mai mulți clienți pe o bandă de depășire permanentă. Până la urmă toți se blochează pe aceeași bandă, fiecare strigând tot mai tare. De obicei câștigă clientul cel mai important ca cifră de afaceri.
Există, desigur, constrângeri în fața cerințelor presante ale pieței: în primul rând lanțurile de aprovizionare cu componente.
Marjele brute din sector sunt extrem de mici
– toate sau aproape toate componentele se pot obține repede, dar cu ce cost?
– iar ca să nu iasă în pierdere, producătorii trebuie să aleagă între a eroda marja în amonte și a risca să piardă cifră de afaceri în aval.
În acest scenariu nu te poți gândi să dedici resurse, investind o bună parte din timpul tău, în această continuă partidă de șah între marjă și cifra de afaceri.
Acest tip de soluție este doar un petic care nu poate decât să genereze pierderi și să riște naufragiul. Toată lumea pare nemulțumită într-un fel sau altul: antreprenorii, care văd riscul de a-l dezbrăca pe unul ca să-l îmbrace pe altul, și personalul operațional, care introduce în sistem termene de confirmare pe care de obicei ajunge să le amâne.
Plecând de la „ce putem face” și lăsând deoparte responsabilitățile externe (cererea oscilantă, lead time-urile furnizorilor), iată ce trebuie schimbat:
- Regândirea proceselor de purchasing & procurement, diversificând logicile de livrare și de stoc.
- Adaptarea producției la noul sistem, reducând loturile și lucrând doar la ceea ce este necesar, evitând producțiile masive care blochează fluxul de producție.
- Crearea unor standarde pentru procesul de planificare a producției care să prevadă și benzi de depășire, limitate, dar posibile.
De multe ori se crede că o revizuire a fluxurilor și a metodelor poate fi ocolită prin introducerea unor soluții tehnologice, cu atât mai mult astăzi, când inteligența artificială pare panaceul tuturor relelor.
Tehnologia trebuie să vină ca suport și să fie integrată, dar numai după ce s-a lucrat pe procese și pe felul în care oamenii se raportează la ele.
Per aspera ad astra!
